Mihai Eminescu pornește de la un ideal romantic, având coștiiința superiorității
sale într-o societate incapabilă să-l înțeleagă și să-l accepte.
Acesta se folosește de două ipostaze: -> una umană;
-> una conică (ipostază a ființei divine).
00:21
În această categorie se încadrează poeziile:
00:26
"Luceafărul"
00:27
- "Scrisoarea I"
-"Scrisoarea III"
00:28
Epigonii
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.
